De ce oamenii buni par prosti?

Probabil ca v-ati izbit si voi de acest lucru deosebit de ciudat – oamenii care afiseaza o bunatate iesita din comun vi se par fie niste persoane banale, fie unele incapabile sa gandeasca, fie in totalitate alterate de cine stie ce teorie conceputa de altcineva.

Este adevarat ca suntem educati sa consideram bunatatea o valoare, dar atunci cand intalnim o bunatate neconditionata, incepe sa ni se faca pielea de gaina si sa ne apuce mancariciul in cerul gurii. Suntem gata sa pornim cu hohote de ras gigantice in zguduirea valorilor sustinute de persoana in cauza, asta daca nu ni se face pur si simplu scarba si intoarcem spatele.

Nu este nici o indoialaoamenii prea buni ni se par morti spiritual. Acceptam bunatatea asa, ca pe o pastila, dar in cantitate prea mare ni se face rau la stomac. Exact ca si de la prea mult dulce, care altfel ne place si ne insoreste ziua.

Daca nu intelegeti la ce ma refer, ganditi-va numai cum v-ati simti daca cineva v-ar intreba de vreo 10 ori pe zi – esti bine, se pare ca o cuta de pe fruntea ta e cam stramba. As putea sa te ajut cu ceva? Vreau mult sa te ajut. Dar tu chiar esti sigur ca nu ai nimic? – si tot asa. Nu contest ca persoana in cauza are intentii bune. Ba chiar prea multe. Atat de bune incat este incapabila sa faca ceva bine:)

Si mai sunt si acele persoane atat de pline de intentii bune incat nu mai vad nimic dincolo de propriile lor afinitati. Iar de aici iese o lume atat de saraca si ingusta incat ai putea sa te prabusesti din picioare de plictiseala. Nici o senzatie de joaca nu le increteste coltul gurii incremenit intr-o radioasa impacare. Ei sunt facuti parca sa te invete vesnic ca, daca ai face cum stiu ele ca trebuie, ai avea acces la fericirea nelimitata. Vazuta ca ei si nicicum altfel.

O alta trasatura a oamenilor catre se vor ‘buni’ este aceea de a suferi de mania persecutiei din partea raului. Raul acesta, ca o armata infinita condusa de o forta invizibila, te poate dobori la cea mai mica scapare. Faci o gluma despre nationalism? Doamne fereste, e ca si cum ti-ai omori intreaga tara. Ai un comentariu mai acid cu privire la ceva? Lasi gandurile rele sa navaleasca prin tine si improsti planeta cu ura, etc.

Nu contest ca exista oameni buni, care chiar sunt o binecuvantare cand ii intalnesti. Mai ales daca i-ai prins la momentul potrivit :).Dar ei nu afiseaza cu atata ostentatie teorii din acestea beatice concepute anume sa nu lase restul lumii sa traiasca dupa cum ii place. Ci mai degraba nu afiseaza nici un fel de teorie, ci se poarta dupa inspiratia de moment, care intamplator ii face sa fie utili celor din jur.

Bunatatea exagerata este prostie pentru ca orice lipsa de discernamant este prostie, indiferent cat de pozitiva este fapta sau intentia de la care s-a pornit.






sursa:hotcity.ro