Asta se cauta de cand lumea si pamantul: sclavi, foarte multi sclavi. Pentru ridicat piramide aliniate cu luna si soarele, pentru construit forturi romane, pentru cucerirea de noi teritorii, pentru demararea unui nou razboi mondial, pentru a consuma si mai mult sau pentru a deservi corporatia. Pentru a fi intr-o zi, in fapt, mai putini si mai alienati, intru repetativitate zilnica.
Ba pentru acest gen de segment al vietii socio-economice au inventat si doua litere: HR (resurse umane). Niste alte incaperi pline cu fum si cu nestiinta. Ce poate sa stie sau cum ma poate evalua vreodata un asemenea om? In baza formularelor seci si reci, a “experientei” anterioare? Pai, nu prea are cum, caci am vazut jumatate de lume, mintea mi-e deschisa mult dincolo de portile intreprinderii iar in fata mea am o “doamna” trecuta bine de 40, frustrata, frigida, cu mult peste greutatea normala, cu parul nespalat si care pune intrebari fantasmagorice la care eu, romanul, dau raspunsurile pe care ea vrea sa le auda in speranta celor cateva sute de euro pe luna. Si asta pentru ca sa trec de ea si sa intru in marea fabrica ce produce paine pentru stapan. Fuck off! (in romana suna mai neaos, dar nu e locul aici).
Revenind. Asa cum spune si descrierea imagistica din titlu, daca prin nu stiu ce activare a sfaturilor primite – “…invata, maica, sa ai un loc de munca bun in viata.”, ai inceput sa-ti cauti un stapan cu CV-ul in mana, iata ce ai de facut.
In primul rand trebuie sa pari un bun executant din popor: nici prea inalt, nici prea scund, tuns scurt, cu parul intr-o parte, cu unghiile taiate, spalat proaspat pe dinti, cu pantofii facuti si o privire gen “mi-e foame, stau in garsoniera in Drumul Taberei de 4 ani. Vreau si eu in centru.”. Costumul este neaparat bleumarin sau gri, din plastic, dovada a faptului ca vii acolo sa muncesti ca sa mananci, iar nu sa-ti iei un costum nou. Camasa este de anul trecut, iar cravata imprumutata.
Pune in mana o servieta spre a acentua ultima linie din CV – “disponibil la efort pronuntat si la lucru peste program (niciodata platit), extrem de mobil “= “nu am mama, nu am tata, nu mai am timp liber daca intru in aceasta intreprindere. Imi aman orgasmele pentru perioada sarbatorilor sau concediile legale.”
Odata intrat in asa ceva, joaca jocul tau. Regula 0: nu te da mare ca stii – te vor pune la munca. fa pe prostul, cunoaste-i pe cei care conteaza, fa-ti propria insula. Vei supravietui. Invers, de la prima disponibilitate afisata obstinet – “sunt aici, vreau sa muncesc”- ti se va atasa de gat un jug care te va lasa, cu vremea, fara rinichi, cu afectiuni la coloana si colon, mintea alienata, creierul sters, degetele dureroase, ciudate stari de greata. Ramane, in final, alegerea ta. Aaaa, sa nu uit. Chestia pe care ti-o vor preda zi de zi despre cariera si devenirea ta profesionala e o prostie. Cel putin in Romania. Marii idioti finantisti de pe aici si cei care-i consiliaza se cred pe Wall Street. Niste neterminati.
In varianta secundara exista, mai ales pentru cei tineri, optiunea angajarii intr-un mediu creativ: IT, agentie de publicitate, cabinet de arhitectura. Da, in astfel de medii, la momentul prezentarii la un interviu de angajare, poti renunta la imaginea socialista afisata in cazul mai sus amintit. Se poate opta pentru pantaloni de bumbac, camasa in carouri, blazer, pantofi colorati, ochelari fistichii, accesorii de bun simt. Totul ar trebui sa ramana insa echilibrat. Daca esti, spre exemplu, purtator de barba, aceasta ar trebui sa fie una proaspat tunsa, la fel ca si parul.
Chiar daca iti pare o altfel de lume, te anunt, draga cititorule, ca si lumea “mai relaxata” a creativitatii se bazeaza tot pe ideea de profit. Asa ca nu-ti face iluzii.
Daca nu vei adopta nici o tinuta, nici alta, inseamna ca nu te-ai prezentat la nici un interviu, inseamna ca esti mandru posesor de libertate. Iar in acest caz, votez cu tine. Ai grija, insa, la capcane. Nu te proclama fatis anti-sistem. Sistemul s-a prins demult de acest aspect si a lansat de cel putin patru decenii servicii si produse anti-sistem: tricourile imprimate cu Che Guevarra, miscarea contra incalzirii globale, ambalajele si mancarea eco, ajutorul social, haine din bumbac cusute in China (not!). Toate falsuri. Te vei prinde pe parcurs.
Concluzie? Decat sa cauti cu inversunare “un loc de munca bun”, mai bine petreci acelsi timp ca sa vezi ce poti tu produce cu propriile calitati si resurse. E mult mai onorabil, mult mai meritoriu. E mult mai evreieste. Iar la sfarsit te premiezi. Nu astepti lihnit niste sute de euro de la un strain in chip de inger, cu un comportament de Pacalici.
sursa:domnideromania.ro
